Asociația ”Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor”, asociație profesională a procurorilor, solicită Inspecției Judiciare și Consiliului Superior al Magistraturii să facă demersurile necesare și din oficiu, conform atribuțiilor legale, să apere reputația și independența magistraților judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu reacțiile virulente și jignitoare care au fost diseminate în spațiul public de mai mulți avocați și în mod institutional de către UNBR, cu privire la condamnarea pronunțată în dosarul 345/64/2016 față de inculpatul R.R., de profesie avocat.

În plus, facem un apel către colegii avocați ca, în virtutea rolului pe care îl au în sistemul de justiție, să respecte deontología profesiei și principiile de funcționare ale justiției și să își exprime în mod profesionist opiniile juridice în momentul în care ÎCCJ va publica argumentele care au stat la baza soluției de condamnare.

Înțelegând că soluția pronunțată în dosarul indicat anterior a stârnit o puternică reacție emoțională, acest fapt nu poate conduce la aducerea de injurii completului de judecată și nici la dezbaterea unei hotărâri definitive dincolo de principiile legale și de obligațiile de rezervă ale reprezentanților profesiilor juridice.

Opiniile privind temeinicia unei hotărâri judecătorești pot fi expuse de profesioniștii în drept, în mod rezonabil, doar în momentul în care există motivarea soluției, în mod civilizat, cu respectarea autorității de lucru judecat și prin comentarii care țin de latura științifică a dreptului. Nimic nu împiedică analiza acestei decizii într-o lucrare științifică în momentul în care se va putea citi motivarea instanței însă din punct de vedere legal, contestarea vinovăției sau nevinovăției unui inculpat, ulterior pronunțării unei soluții definitive, poate fi făcută doar în căile extraordinare de atac.

Considerăm că este evident pentru orice participant profesionist la procesul penal că răspunderea penală este personală iar o hotărâre de condamnare sau achitare vizează o situație de fapt clar încadrată și persoanele care au calitatea de inculpat în acel proces, în niciun caz o ”condamnare colectivă”, ”un atac la profesie”, ”un deces al dreptului la apărare”.

La fel de evident este că utilizarea căilor de atac are ca scop, pentru oricare dintre participanții la proces, modificarea sentinței pronunțate inițial, astfel încât există situații în care în calea de atac se pronunță o achitare deși sentința inițială era de condamnare sau o condamnarea după ce inculpatul fusese achitat. Niciuna dintre aceste variante nu este excepțională și fără precedent iar insinuarea unui caracter cu totul special în acest caz nu își găsește niciun temei factual sau juridic.

Nicio nemulțumire sau neînțelegere ori dezacord cu privire la o decizie pronunțată de instanța supremă nu ar trebui să fie exprimată prin forme de șantaj privind refuzul de a acorda asistență juridică, prin solicitarea unui standard dublu de evaluare a probelor în funcție de calitatea inculpatului sau prin calificarea judecătorilor ca fiind lipsiți de inteligență sau imparțialitate sau având alte interese decât aflarea adevărului în cauză.

AMASP consideră că astfel de situații, născute uneori din neînțelegerea raționamentelor care au stat la baza hotărârii de condamnare sau achitare, ar putea fi evitate pe viitor prin modificarea modului în care se pronunță și se redactează hotărârile judecătorești. Posibilitatea pronunțării soluției în momentul în care este redactată și motivarea pe care aceasta se întemeiază ar fi un beneficiu pentru toți participanții la procesul penal și pentru societate în general, fiind important ca la momentul tranșării litigiului toate părțile să cunoască argumentele de fapt și motivarea în drept.